Paris, 1892. In studioul lui Gustave Moreau, un pictor roman, cel de douazeci si unu de ani, Theodor Pallady, intalneste un tanar coleg francez cu cativa ani mai mult decat el: Henri Matisse. Este inceputul unei mari si solide prietenii care le va uni pe viata.
Cativa ani mai tarziu, Pallady i-a oferit prietenului sau ii barbati, bluzele traditionale romanesti innobilate de regina Maria a Romaniei si de fiicele ei. Fascinata de senzualitatea formelor si de frumusetea broderiei, Matisse incepe sa-i faca modelele ei sa le poarte, sa le deseneze si sa le picteze in cele din urma.
La 5 octombrie 1939, la mai putin de o luna de la intrarea in razboi, a inceput o calatorie de simplificare a imaginii care va face bluza elementul central al picturii sale si va aparea sase luni mai tarziu, pe 9 aprilie 1940, intr-una din opere cele mai cunoscute: La Blouse Roumaine. Pictata intre Paris si Nisa, lucrarea donata de artist statului francez in 1953, este acum expusa la Pompidou Center.
Yves Saint-Laurent a vazut-o intr-un muzeu al capitalei franceze, fara indoiala, inspirat din colectia de moda inalta toamna / iarna 1981, intitulata – ghiciti – „La blouse roumaine” … Exemplul sau va fi urmat de la alti designeri, precum Kenzo, Jean-Paul Gaultier, Oscar de la Renta si Tom Ford care includ ia nationala romaneasca in colectiile lor.
Astazi considerata, in afara granitelor nationale ca un element folcloristic si deseori confundata cu omologii sai maghiari sau polonezi, are totusi o istorie care se intoarce in zorii timpului, chiar inainte de civilizatia dacica. Unii istorici cred ca aceasta era deja folosita la vremea culturii Cucuteni-Trypillian, adica intr-o epoca cuprinsa intre 5500 si 2750 i.Hr.
Dupa cum se poate deduce din basoreliefurile Coloanei lui Traian din Roma si din Tropaeum Traiani de Adamclisi, unde razboinicii lui Decebal sunt infatisati imbracati intr-un fel de tunica lunga si larga, fixati la talie de o centura si purtati cu pantalonii stramti, baza vestimentatiei tracilor, geto-dacilor si a dacilor, adica a stramosilor romanilor.
Camasa romaneasca, de fapt, este o tunica formata din trei dreptunghiuri simple – unul pentru spate si doua pentru fata – pe langa manecile drepte care il fac un „tricou” ante litteram. Pentru a facilita miscarile bratelor, in timp au fost introduse bucati mici de tesut in axile. Decolteul este simplu, gat rotund, boltit cu gulerul „brodat coreean”. Tesatura camasii romanesti este realizata din lana, lenjerie sau canepa, mai tarziu si bumbacul. Ia nationala este tesuta acasa si asamblata cu cusaturi simple dar rezistente, uneori incrucisate.
Este o camasa de lucru, cu o ornamentatie redusa la minim. Cu toate acestea, in zilele de sarbatoare, femeile poarta acea alta bluza romaneasca mai cunoscuta, care are adesea maneci din raglan si decolteul strans cu un snur, taiat intr-o tesatura mai usoara si fin brodata. Pentru barbati, dimpotriva, camasa are intotdeauna aceeasi croiala, dar cea a petrecerii este brodata.
Asadar, acestea sunt cateva dintre cele mai importante detalii pe care cu totii ar trebui sa le cunoastem despre ia nationala romaneasca, aceasta fiind piesa vestimentara purtata in toate colturile lumii, si care aduce mereu aminte de Romania.
